How to change splashscreen and app icon on Android w/ Ionic

First, Ionic is kind of stupid!
Now let’s make it smarter:
1. go to: /usr/local/lib/node_modules/ionic/node_modules/ionic-app-lib/lib/resources.js
2. change cacheImages property to false
3. remove android platform
4. re-add android platform
5. regenerate resources
Now Ionic is less stupid!

And in config.xml make sure the code is configured as follows:

<icon src="resources/android/icon/drawable-ldpi-icon.png" density="ldpi"/>
<splash src="resources/android/splash/drawable-port-xxxhdpi-screen.png" density="port-xxxhdpi"/>
<preference name="SplashScreen" value="screen"/>
How to change splashscreen and app icon on Android w/ Ionic

Images Aspect Ratio and Google Chrome

Google Chrome does not know how to maintain aspect ratio of images if the parent has “display: flex”.

In order to make it work and display the images in a responsive manner, the image must be contained in  another element that has a width/min-width/max-width. Then also set max width and height for the image itself.

Here is a sample:

HTML:

 

 

CSS:

.image-container {
width: 50px;
}

img {
max-width: 50px;
max-height: 150px;
height: auto;
width: auto;
}

Images Aspect Ratio and Google Chrome

Etichete

Unuia îi lipsește un ochi.

Pe trei scaune stau trei țigănci cu fuste colorate care mănâncă semințe și scuipă cojile pe jos.

Alături e o femeie care are un defect la nas ce te face sa te uiți fix acolo.

Mai în spate un domn crede ca microfonul și difuzorul telefonului se găsesc în același loc pentru că de fiecare dată când vrea să vorbească la telefon îl ia de la ureche și îl pune cu difuzorul la gură.

Vatmanul e beat (se simte miros de alcool venind din cabina lui) și tocmai a urcat un vânzător ambulant…

Punem etichete sa ne fie ușor sau să ne amuzăm? Mai rău e ca ceilalți știu că i-am etichetat și totuși nu zic nimic chiar dacă sunt deranjați. Poate pentru că toți facem asta indiferent de eticheta ce o purtăm. Mai rău e ca de fapt suntem cu toții oameni, suntem egali și după atâtea mii de ani de trăit pe aceeași planetă nu părem a da vreun semn că am înțeles.

E trist.

E trist ca îi consideram pe alții inferiori. De ce ar fi așa? Pentru că nu au avut norocul sa se nască într-un mediu mai bun? Poate ar trebui să ne implicăm mai mult. Poate ar trebui să le arătam mai multă înțelegere. Poate ar trebui să îi învățam pentru ce sunt bune regulile. Da, ar fi greu! Dar în final cred că ar merita efortul. Dar noi nu încercam să găsim soluții, cu atât mai puțin să ne implicăm în a pune în aplicare unele deja găsite. Ne plângem că nu avem timp, întotdeauna găsim altceva mai bun de făcut. Dar pentru ce muncim? Pentru copiii noștri ar zice unii; pentru un concediu într-o destinație exotica ar spune alții; pentru mâncare, pentru casă, rate, haine și așa mai departe… Dar pentru societate? Cine muncește pentru societate? Vrem cu toții să trăim într-o lume mai bună dar ce facem noi în privința asta? Ce faci tu în privința asta? În general nimic. De ce? Ai ridicat din umeri ? și atunci de ce ne plângem pentru că exista oamenii pentru care inventam etichete? Să le explicam POLITICOS de ce nu trebuie să arunce cojile pe jos.

Poate ar trebui să ne implicam în a pune mini-coșuri de gunoi în mijloacele transport în comun… sau să învățăm un adult să citească (sunt destui, crede-mă!)

Etichete

Nişte ciudaţi

Suntem cu toții nişte ciudaţi. Dacă Doamne fereşte ai îndrăznit să nu respecți codul nescris primeşti cuțite în loc de priviri. Şi insistă observatorul fie până reacționezi, fie până când consideră ca te-a analizat destul. Sunt cazuri în care te şi atenționează ca eşti îmbrăcat în tricou în jumatea iernii. Şi nu pentru că i-ar păsa cuiva de sănătatea ta ci pentru că “iarna nu trebuie să te îmbraci aşa. Iarna te îmbraci gros şi te înfofoleşti bine”.

Cum răspunzi unui astfel de om? Eu nu i-aş răspunde. L-aş lăsa să vorbească singur.

Nişte ciudaţi

Noroc și știință

Am scris într-un post anterior despre ziua în care s-a născut Adrian. Pentru că lucrurile nu au fost ușoare atunci, l-am ținut în brațe de-abia doua zile mai târziu. În timpul ăsta mergeam la geamul mare de la camera bebelușilor și doar mă uitam la el… de la distanță. Deja îmi intrase în cap că nu o sa îl pot alăpta pentru ca “trecuse timpul”, pentru că “e născut prin cezariană”, și alte asemenea motive pe care le auzeam de la alte mame proaspete ori experimentate sau chiar asistente. Îmi amintesc foarte clar că asistentele îmi tot aduceau în salon un ceai de stimulare a lactației pe care nu reușeam sa îl beau pentru că mie îmi era “sete de apă”. Apoi, la una din vizite medicul mă întreabă: “De ce aveți atâta ceai pe aici?” eu ridic din umeri și spun ca l-au adus asistentele, iar el continuă: “Să nu beți ceai! Doar apă și doar când vă e sete. Aveți lapte?” Ridic din umeri iar. “Cum nu știți? Nu v-au adus copilul?” “Nu”, zic eu, “trebuie sa stea la oxigen…” “Am înțeles. Dar mergeți la pompă. Trebuie sa scoateți laptele să îi dați copilului. Nu vă speriați că la început e puțin, va crește cantitatea.” Apoi mă duce la camera cu pompița, cheamă o asistentă să mă ajute și se duce la treaba lui. Asistenta (îmi amintesc și acum figura) a fost foarte răbdătoare și atentă, mi-a explicat multe lucruri și a stat cu mine destul de mult. Când a văzut că ma descurc mi-a dat instrucțiuni și a spus că atunci când sunt gata să chem pe cineva să ia laptele. Zis și făcut. Am terminat. sticluța mea are fix 4 ml de lapte în ea, după 20 de minute. Merg să chem pe cineva, vine, se uită și zice “A, nu avem ce să facem cu el, îl arunc, lasă că o să fie mai mult data viitoare.” Îmi venea să plâng, dar din fericire, medicul neonatolog aude discuția și zice: “Nu aruncăm nimic!” “Dar nu sunt nici 5 ml”, zice asistenta. “Atât cât e, îl tragem cu seringa și îi dăm copilului!” Asistenta se conformează, iar eu sunt mai relaxată. Au urmat astfel de “ședințe” o data la 3 ore, iar cantitatea de lapte creștea.

Fără ceai de lactație, masaje speciale, comprese sau alte trucuri, copilul meu a avut la dispoziție mai mult lapte decât putea să mănânce. Poate am avut noroc sau poate am avut alături medici buni care au știut să ma sfătuiască. Oricum ar fi, încerc să împart și eu mai departe ce am învățat.

 

Noroc și știință